Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

• Denumiri populare: muşăţea, muşeţel de câmp, ochiul boului, roman, romaniţă, romască

Ecologie şi răspândire: este o plantă originară din sudul şi sud-estul Europei, răspândită astăzi pe toate continentele. La noi creşte în locuri însorite şi mai umede, prin sate pe lângă garduri, drumuri şi căi ferate, pe lângă locuinţele oamenilor, prin lanuri, pe pajişti, cu predilecţie pe soluri nisipoase uşoare. E întâlnită des în câmpie pe solurile sărăturoase. Este cultivată în toate zonele ţării. Uneori poate fi confundată cu alte plante. Este o plantă mică, ierboasă de 20-30 cm cu frunzele penat-compuse, având foliolele liniare ligulate şi de culoare albă, iar celelalte de culoare galbenă. Are miros specific aromat, plăcut, iar gustul este amărui-aromatic. Înfloreşte din luna aprilie până la sfârşitul lunii august. Uneori înfloreşte de 2 ori pe an, a doua oară în septembrie.
Perioada şi organul de recoltare: se utilizează florile acestei plante ce se cultivă din mai până-n august. Perioada de recoltare este în mai-iunie. După uscare este bine ca florile să fie cernute printr-o sită cu ochiuri mari pentru a obţine numai o pulbere galbenă, formată din capitelurile florale, care reprezintă partea cea mai activă a plantei.
Se cultivă pentru nevoi farmaceutice, industriale şi cosmetice. Se recoltează florile înainte ca acestea să ajungă la maturitate.

• Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice
Datorită uleiului volatil bogat în azulene, cât şi apiginei, florile de muşeţel au acţiune antispastică, anestezică, antiseptică şi antiinflamatoare, protectoare şi curativă în reacţiile produse de iradieri. În plus, muşeţelul posedă o acţiune cicatrizantă, fapt care creează condiţii favorabile în tratamentul unor stări inflamatorii, acute sau cronice, a mucoasei gastrice. De asemenea muşeţelul inactivează toxinele bacteriene, având astfel o acţiune antitoxică. Se utilizează intern pentru efectele carminative, uşor sedative, antispastice şi tonic – aperitiv stimulante. Extern pentru acţiunea cicatrizantă, emolientă şi antiflogistică. Au aplicaţii şi în cosmetică. Intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor, contra colicilor pentru copii, gastric, pentru gargară şi sudorifică. Intern se recomandă pentru tratamentul gastritelor, enterocolitelor, dismenoreelor, diareei, infecţiilor renale, astmului bronşic la copii, boli ale ficatului.Ceaiul de muşeţel provoacă transpiraţia, ceea ce face să scadă febra. Calmează tenurile înroşite şi iritate. Uz extern gingivite, abcese dentare, amigdalite, stomatite, ulcere, hemoroizi, furunculosa, răni purulente, ulceraţii, leucoree, reumatism, arsuri, sinuzite. Muşeţelul este una dintre cele mai solicitate plante medicinale datorită calităţilor sale benefice. Este folosit în ulcerul stomacal, balonări, tulburări gastro-intestinale cu diaree, tulburări menstruale, migrene, insomnii, ca diuretic, sedativ sub forma de băi, în diferite afecţiuni ale pielii şi în cosmetică. El conţine ulei volatil în care sunt dizolvate azulene, cu calităţi terapeutice deosebite, apoi acid salicilic, vitaminele B si C, numeroase săruri minerale, mucilagii, flavonoide, cumarine şi altele. Toate acestea determină calităţile deosebite ale acestei plante, care este foarte răspândită şi creşte spontan.
Decoct: se imbiba florile de muşeţel cu apa calduta si se pun într-un săculeţ care se aplică pe locul dureros. Se acoperă totul cu un bandaj pentru păstrarea căldurii cât mai mult timp.

• Infuzii cu muşeţel
Infuzia de muşeţel se prepară din una-două linguriţe de aflori întregi sau sitate, peste care se toarnă o ceaşcă de apă clocotită. O altă metodă de preparare este următoarea: se macereaza una-două linguriţe de flori într-o jumătate de ceaşcă de apă rece, timp de 30 de minute. Se strecoară lichidul şi se pune deoparte. Peste florile rămase se toarnă jumătate de ceaşcă de apă clocotită şi se lasă 15 minute. Se strecoară şi se amestecă ambele lichide. Prin acest procedeu se extrag majoritatea principiilor active din flori.
Infuzia obţinută cu 2 linguriţe la o cană se poate folosi ca tratament ajutător în următoarele afecţiuni: în ulcerul gastric, combinat cu coada calului, salcâm, pătlagină şi sunătoare luate în cantităţi egale; muşeţelul cicatrizează, este antiinflamator, spasmolitic, are acţiune antiulcerigena şi antipeptica. Este indicat în special în ulcerul provocat de alcool şi de antiinflamatoare ca urmare a tratamentului antireumatic. Tot ca antiulceros poate funcţiona şi amestecul de muşeţel, pelin, salvie, salcâm şi sunătoare. Infuzia de muşeţel are calităţi radioprotectoare, fiind folosită pentru diminuarea efectelor secundare provocate la canceroşi, după iradieri (local şi intern). Deasemenea, amestecul de muşeţel, izmă şi talpa gâştii are efect sedativ şi de reglare a ciclului în tulburări menstruale. Cu o linguriţă de pulbere de muşeţel rasă, luată după masă, se trateaza crizele de migrena. Infuzia băută seara îndepartează insomniile. Intern, sub formă de infuzie - o linguriţă de flori la 250 ml apă clocotită; se beau 3-4 ceaiuri pe zi. Extern infuzie dintr-o cantitate de flori dublă. Se folosesc sub formă de comprese, băi, spălături, clisme, gargară.
Rănile cu puroi, arsurile, hemoroizii, durerile de gât, diferite ulceraţii ale pielii, leucoreea, abcesele dentare, conjunctivita se tratează cu muşeţel.
În cazul balonărilor se recomandă un ceai preparat după următoarea formulă: muşeţel şi fenicul, câte două linguriţe, rădăcină de nalbă, de lemn dulce şi frunze de mentă, câte 4 linguriţe din fiecare. Din acest amestec se iau două linguriţe care se opăresc cu două căni de apă. După 10 minute se strecoară lichidul şi se îndulceşte. Se bea în cursul zilei câte o jumătate de cană cu ceai.
În gastrite şi enterite se poate folosi următorul amestec de plante: muşeţel, coada-şoricelului, pelin, mentă şi salvie. Se infuzează două linguriţe din acest amestec de plante cu o cană de apă. Se lasă 10 minute, apoi lichidul se strecoară şi se bea neindulcit pe stomacul gol, în cursul unei zile, în doua-trei reprize.
Pentru ameliorarea durerilor provocate de menstruaţiile dificile, se recomandă un ceai din 60 g muşeţel, 40 g frunze de mentă, 40 g rădăcină de valeriană. O lingură din acest amestec de plante se opăreşte cu o cană de apă. După răcire se îndulceşte şi se beau 2-3 ceaiuri pe zi. În cazul balonarilor de stomac, se recomandă un ceai preparat după următoarea formulă: muşeţel şi fenicul, câte două linguri, rădăcină de nalbă, de lemn-dulce şi frunză de mentă, câte 4 linguri din fiecare.
Din acest amestec se iau două linguri care se opăresc cu două pahare de apă. După 15 minute se strecoară lichidul şi se îndulceşte. Se bea în cursul zilei câte un sfert de pahar de ceai. Cercetări mai noi au dovedit că florile de muşeţel sitate, din care se elimină codiţele şi receptaculul prin sitare, sunt mai active decât florile întregi. Aceasta se datoreşte faptului că celulele cu ulei volatil conţinând azulen sunt fixate numai pe aceste mici floricele, care se desprind de pe receptacul în timpul sitării capitulului floral. De asemenea, conţinutul în flavone este mai ridicat în florile tubuloase decât în cele întregi.

• Tinctura
Peste 20 de grame de flori de muşeţel se pune o ceaşcă de alcool de 70 grade.
Se lasă 10 zile la macerat în bucătărie, agitându-se zilnic, apoi se transferă în sticle bine închise. Se iau câte 10-20 de picături în gastrite, colici abdominale etc.

• Băi
Sub formă de băi muşeţelul este sedativ, combate durerile reumatice, oboseala membrelor, eczemele şi mâncărimile pielii - în cazul eczemelor umede cu mâncărimi - şi normalizează metabolismul pielii în cursul cicatrizării acesteia după arsuri, escare etc.
Băile şi crema de muşeţel sunt active în hemoroizi. O calitate deosebită a florilor de muşeţel este aceea că sub formă de infuzie combate tulburările echilibrului bacterian la nivelul intestinului produs de tratamentul cu anumite antibiotice. În acest caz, infuzia de muşeţel asociată cu lactoza este mult mai activă decât vitaminele din complexul B sau iaurtul.
 

• Currently 5.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5