Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Are 24 de ani şi este o luptătoare. De aproape trei ani lucrează ca subofiţer la Detaşamentul de Poliţie pentru Intervenţie Rapidă (D.P.I.R.) din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Olt. Nu îi e teamă atunci când intervine cu colegii în forţă pentru a aplana vreun scandal în care sunt implicate persoane violente ori înarmate, când ridică de la domiciliu vreun infractor sau când efectuează vreo percheziţie corporală.

 

Ea este Cecilia E., din Slatina. Este singura femeie de la D.P.I.R. din judeţul Olt. Nu a visat dintotdeauna să devină „mascat“, dar şi-a dorit să fie poliţist.
„Când eram mai mici, tatăl meu ne tot vorbea, mie şi fratelui meu, despre poliţişti. Ne spunea că e frumos să fii poliţist, că haina e frumoasă, că poţi să ajuţi oamenii, că oamenii te vor respecta. Tot vorbindu-ne atât de frumos, parcă ne-a făcut şi pe noi să ne placă să devenim poliţişti, să ne dorim lucrul acesta“, povesteşte Cecilia.
S-a înscris la acelaşi liceu ca şi fratele ei şi apoi l-a urmat aproape în toate. „Fratele meu a fost mereu un exemplu bun pentru mine. Este mai mare ca mine cu trei ani. L-am urmat în tot ceea ce a făcut. Am făcut acelaşi liceu ca şi el, a făcut el karate în liceu, am făcut şi eu. Ne-am înţeles foarte bine şi acum ne înţelegem la fel“, afirmă femeia. Tatăl său a făcut-o să-i placă ideea de a deveni poliţist, iar fratele ei a fost cel care a convins-o finalmente să aleagă această meserie.  
„El a făcut Academia de Poliţie «Alexandru Ioan Cuza» din Bucureşti. După ce a depus jurământul, a venit acasă. Impactul cel mai puternic pentru mine a fost când l-am văzut îmbrăcat în uniformă. Am probat şi eu uniforma, iar de atunci am zis că nu vreau să îmbrăţişez o altă meserie în viaţă. Acum şi fratele meu este tot poliţist, şi soţul meu la fel“, istoriseşte, mândră, Cecilia.

De la ordine publică, la D.P.I.R.

După liceu, Cecilia a urmat Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr“ de la Câmpina. În paralel, a făcut şi Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Craiova. La sfârşitul lui 2005, după terminarea studiilor, a fost repartizată la Poliţia Slatina. Timp de şase luni a lucrat în cadrul Biroului de Ordine Publică. A venit apoi propunerea de a se transfera la D.P.I.R. „Când mi s-a propus să vin la D.P.I.R. m-am gândit un pic înainte de a accepta. Prima oară mi-a fost un pic teamă că voi fi singura fată în cadrul acestui departament. M-am gândit apoi şi la faptul că aici se intervine în situaţii deosebite, care prezintă un pericol ridicat. În cele din urmă, am decis să accept propunerea. Colegii de aici nu m-au privit ca pe o fată, ci ca pe un luptător, iar lucrul acesta m-a ajutat foarte mult“, este de părere Cecilia.
Acum este un adevărat luptător. Poartă cagulă pentru a nu fi recunoscută pe stradă şi pentru a nu-şi pune viaţa în pericol. Intervine la orice oră din zi sau din noapte cu colegii săi, atunci când este solicitat D.P.I.R.-ul. 
„Intervenim doar în situaţii care prezintă pericol mare, în scandaluri în care sunt implicate multe persoane, violente sau înarmate. Ne deplasăm în timpul cel mai scurt acolo şi luăm măsurile care se impun. Dacă cei implicaţi în scandal sunt violenţi, îi încătuşăm şi îi ducem la sediul poliţie, dacă nu, le vorbim frumos şi încercăm să rezolvăm situaţia“, afirmă tânăra poliţistă.


„Să fii poliţist în cadrul D.P.I.R. este o provocare“

Se antrenează în fiecare zi cu grupa cu care cade de serviciu, iar la sfârşit de săptămână cu toţi colegii de la D.P.I.R.
„În fiecare zi merg cu băieţii la antrenament. Chiar dacă antrenamentele sunt grele şi foarte grele, atâta timp cât reuşim să facem un lucru bun şi să ajutăm oamenii, consider că asta este cel mai important. Este motivaţia necesară pentru meseria pe care mi-am ales-o. Să fii poliţist în cadrul D.P.I.R. este o provocare. Îmi place foarte mult ceea ce fac. Îmi place să fiu în mijlocul oamenilor şi să-i ajut. Nu am regretat niciodată că am ales această meserie“, mai spune ea.
„Plecăm în echipă, ne antrenăm în echipă. Ne bazăm unii pe ceilalţi, e foarte important lucrul acesta, ne ajută. Chiar dacă suntem bine pregătiţi, şeful nostru e cu noi tot timpul. La fiecare intervenţie el este în faţa noastră, ne întăreşte exemplul său“, adaugă Cecilia.
În timpul liber, atunci când nu apare vreo intervenţie în care să fie nevoie de ea, stă alături de familia sa. Acum aşteaptă un copil, căruia s-a gândit deja să îi spună, când va fi mare, ce înseamnă un poliţist. 
„O să încerc să-i spun care sunt avantajele şi dezavantajele acestei meserii, la fel cum a procedat şi tatăl meu cu noi. Decizia o va lua, însă, el singur. Dacă nu-l atrage meseria de poliţist şi nu-i place, atunci n-am să-l pot obliga“, spune, hotărâtă, Cecilia. 

• Currently 4.38/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5