Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Acest articol doreşte să răspundă la câteva întrebări pentru a ne lămuri tematica/problematica logopediei:

• Ce este logopedia?
• Care este domeniul de studiu al logopediei?
• Cine beneficiază de terapie logopedică?
• Când se intervine logopedic?
• De ce este importantă această intervenţie terapeutică?

Obiectul logopediei este cunoscut din cele mai vechi timpuri. O victimă celebră a dificultăţilor de vorbire a fost legendarul Demostene. Acesta a ajuns prin eforturi proprii de terapie cvasiempirică un veritabil orator.
Deşi obiectul logopediei a existat din cele mai vechi timpuri, vorbim de logopedie ca fiind o ştiinţă tânără.
De exemplu, în SUA, la New York, în 1825 s-a înfiinţat primul institut terapeutic pentru tratarea bâlbismului. În Italia, 1827, Luca Stulli publică lucrarea „Despre bâlbâială“.
În România, practica logopedică s-a legalizat în 1949 şi s-a amplificat odată cu înfiinţarea cabinetelor logopedice din şcoli şi policlinici, în anul 1957.
Iată că şi pentru domeniul logopediei este valabilă afirmaţia referitoare la istoricul psihologiei făcuta de Ebbinghaus, aceea că: „Are un trecut lung, dar o istorie scurtă“.
Dacă ar fi să definim logopedia, am putea spune că este o disciplină a ştiinţelor psihopedagogice care studiază problemele speciale de natură psihologică, pedagogică, sociologică şi medicală privind prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj. E. Verza (1988) afirmă că logopedia are ca obiect prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj, precum şi în sens larg, studierea evoluţiei limbajului în contextul dezvoltării personalităţii.
Aşadar, logopedia se ocupă de toate abaterile de la normal ale limbajului.
Se ştie că tulburările de limbaj afectează comunicarea atât ca formă, cât şi conţinut, relaţionare şi cogniţie.
Cu acestea fiind spuse, scopul logopediei transpare în trei domenii:
• prevenţie;
• terapie;
• integrare socială.
În ceea ce priveşte beneficiarii terapiei logopedice, aceştia sunt atât copiii preşcolari, şcolari, cât şi adulţii cu diferite deficienţe de limbaj.
În unele cazuri se recomandă tratarea timpurie a tulburărilor de limbaj. Aceasta asigură eficienţă sporită acestei acţiuni, întrucât la copiii mici automatismele psiholingvistice nu sunt consolidate şi pot fi uşor înlocuite cu deprinderi corecte de vorbire.
Activitatea terapeutică trebuie să înceapă cu copiii preşcolari şi şcolari mici pentru a evita transformarea tulburărilor de vorbire în deprinderi greşite şi permite desfăşurarea în condiţii adecvate a procesului instructiv-educativ.
Studiile privind frecvenţa tulburărilor de limbaj arată că la vârstele mici frecvenţa este mai mare, dar şi corectarea lor este mult mai facilă în comparaţie cu perioadele înaintate.
Metodele şi procedeele utilizate în activitatea terapeutică logopediei sunt specifice fiecărei categorii de tulburare. Alegerea lor depinde de fiecare subiect, de vârsta şi nivelul lui de dezvoltare psihică, de tipul de deficienţă, de etiologie, simptomologia şi gravitatea acestora.
Aşadar, nu ezitaţi în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă tulburări de limbaj să apelaţi la serviciile logopedice.

Vorbiţi-ne despre problemele dumneavoastră la adresa de mail psiholog@gdo.ro sau scriindu-ne pe adresa redacţiei şi un psiholog vă va răspunde

• Currently 5.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5