Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Imediat dupa aflarea cistigatorului turului secund al prezidentialelor, tara a intrat intr-o noua viltoare. Victoria lui Traian Basescu a dat peste cap toate socotelile de-acasa ale lui Adrian Nastase, facute inainte de a ajunge in tirgul cu voturi numarate pina la ultimul bob. PSD-ul batuse palma cu PUR-ul si UDMR-ul, fiind sigur si de cei 18 deputati ai minoritatilor, pentru a avea majoritatea parlamentara ce-i garanta formarea viitorului guvern. (Se zice ca fusesera impartite frateste pina si functiile de secretar de stat intre cele trei formatiuni, una dintre acestea urmind sa revina si deputatului de Olt al PUR, Renica Diaconescu, singurul medic dintre alesii umanistilor, repartizat - bineinteles - la Sanatate. Fara alte comentarii, deocamdata.) Galusca inghitita, pe nepregatite, de Nastase si ai lui, cum am vazut, a zguduit din temelii sandramaua ce prinsese contur pe plansetele de mucava ale proiectantilor grabiti sa-i puna acoperisul inainte de a-i turna temelia.

In noile conditii, precum sint de parere si cei mai multi analisti politici ai acestor evenimente inedite pentru istoria României posttotalitare, logic si firesc ar fi, spre binele general, ca Traian Basescu sa-l nominalizeze pe Calin Popescu-Tariceanu sa formeze noul guvern, pentru ca apoi acesta sa incerce inchegarea majoritatii parlamentare necesare. Doar asa s-ar putea pune in practica promisiunile Aliantei si, implicit, ale candidatului sau la presedintie din timpul campaniei electorale si de dupa ultimul scrutin. Este la mintea cocosului, de pilda, ca obiectivul principal al acestora - combaterea coruptiei „la nivel inalt"- devine cel putin o gluma proasta, in conditiile in care s-ar accepta un premier al PSD, cu atit mai hilar cu numele de Adrian Nastase, care sa stringa acea majoritate parlamentara vitala in jurul aceluiasi partid-stat de care electoratul Aliantei „Dreptate si Adevar" si al lui Traian Basescu a decis despartirea definitiva. Apoi, este tot atit de limpede ca singurele oferte spre care se puteau indrepta ochii „portocalii" erau cele ale acelorasi liliputani ce arbitreaza... arbitrar destinul antecesoarelor si viitoarelor executive si legislative - UDMR si PUR. In ceea ce o priveste, asociatia culturala a lui Laszlo Tokes, metamorfozata ilegal de FSN-ul iliescian in partid politic, fiind specializata in facerea si desfacerea guvernelor dupa poftele ei etnice si autonomiste, poate fi considerata oricind un partener cert la impartirea ciolanului. Putin ii pasa cu cine sta la masa, daca blidul propriu este vesnic plin cu bunatati si chelnerii raspund disciplinat la orice comanda: „Vineee!..."

Asa ca decisiva ar ramine pozitia Partidului Umanist din România. Cei care ar incerca sa-i impute schimbarea macazului nu ar avea dreptate. Crucea care-l lega de PSD a fost in vigoare pina la 28 noiembrie, fiind confectionata doar in scop electoral si nu politic. De altminteri, evolutia sa anterioara i-a consacrat deja fizionomia duplicitara, machiavelica. Cu un cinism greu de egalat, PUR-ul si-a urmarit totdeauna premeditat telul. Utilizind, prin manevre diabolice, mitraliera mediatica din dotare, acest partid etern de buzunar, nu a ezitat nici o clipa in a-si plasa militantii de familie in fotoliile prospere de parlamentari ori de demnitari scapatati. Pachetelele poleite cu grijile pentru intreprinderile mici si mijlocii de care, vezi Doamne, nu mai pot, au deja termenul de intrebuintare depasit. E lesne de priceput ca se bate atita moneda cu ele, preconizindu-se un aflux nemaiintilnit de simpatizanti si sustinatori, fiind o moda sa palavragesti demagogic despre nevoia de clasa mijlocie, in vreme ce tu faci parte din patura privilegiata a potentatilor.

Robiti de putere, umanistii, in ciuda denumirii pretioase ce si-au pus-o in frunte, de fapt au uitat de popor. Oscilatiile liderului purist din ultimele doua zile le definesc fara echivoc caracterul. Dupa ce, intr-o prima declaratie publica, Dan Voiculescu a avansat propunerea unei majoritati parlamentare, formata din PSD, PUR, UDMR si minoritatile nationale, invitind la un guvern de „larga concentrare nationala proeuropeana" (alta creatie bombastica, ce se vrea originala si salvatoare a patriei), atunci cind a fost intrebat daca exista deschidere din partea PUR pentru o colaborare cu Alianta DA, acelasi personaj a spus ca „la Partidul Umanist exista deschidere pentru orice fel de colaborare care este in interesul României, inclusiv cu Alianta." Mai mult, el a tinut cu tot dinadinsul sa precizeze ca PUR „nu a fost si nu va fi un partid oportunist, un partid de tradatori, care poate fi caracterizat ca o anexa a unui alt partid, indiferent care ar fi acela". Asadar, lucrurile pareau ca se limpezesc in capetele umaniste. Insa stupoare. Peste numai citeva ore, la ceas tainic de seara - declaratiile anterioare fusesera formulate la prinz - acelasi Dan antenistul declara pe postul public principal de televiziune, in premiera nationala si planetara, ca PUR-ul lui... ambipur nu se gindeste la o alianta din care sa nu faca parte si PSD-ul. Probabil, intre timp, Farfuridi, presimtind dezastrul, i-a amintit, de undeva dintr-un ungher inalt, celebra sa replica : „Imi place tradarea dar urasc pe tradatori."

Ce sa mai comentam? Pe Dan Voiculescu si pe gasca lui de fripturisti ii doare drept in... PUR de tara. Ei nu se tem de nimic. Nici de sabia lui Tatius, regele sabinilor, care a pedepsit-o pe tradatoarea Tarpeia pentru deschiderea portilor Romei, nici de alegerile anticipate. Ies repede la troc cu Antena si se lipesc ca timbrul de scrisoare la o noua alianta electorala. Vorba Poetului: „Ce-ti pasa tie, chip de lut, daca-oi fi eu sau altul?"

• Currently 0.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5