Noi si România

Nu de putine ori am auzit, capete ce se pretind luminate, unele in fruntea clasei noastre politice, vorbind despre demnitatea romanilor in fata Europei. Pe unii ar putea sa-i surprinda pe altii nu, dar mai corect ar fi sa ne intrebam cam in ce stare se afla o asemenea demnitate? Când un presedinte de stat abordeaza un asemenea subiect trebuie sa fie ceva! E usor sa te pretinzi demn atunci cind primesti atitea milioane de euro din fondurile „europene” dar mai greu e sa si fii. Interesant sa vedem cam câti bani cheltuieste Uniunea Europeana pentru statele candidate inainte de a ne pretinde „buricul pamintului”. Atitudinea asta ne-ar putea aduce mult mai mult rau decit ne putem inchipui si asta pentru ca nu de putine ori mândria s-a intovarasit cu lenea (iar romanul nu poate face exceptie, desigur!). Este suficient sa vezi soselele asfaltate cu bani grei sa-ti dai seama cam cit s-a investit. Bineinteles, nu conteaza, decit „interesele meschine ale capitalismului”, faptul ca pe termen lung si statele Europei Occidentale au ceva de cistigat caci, nu-i asa, ar fi normal sa piarda! Interesant ar fi sa vedem cam citi bani da Uniunea Europeana prin fonduri de preaderare pentru statele candidate (PHARE, ISPA, SAPARD) si apoi sa ne erijam in mari patrioti care „nu ne vindem tara” in schimb ne straduim sa nu ne mai ramâna nimic ce am putea vinde. Si se pare ca sintem pe drumul cel bun! Capitalismul se invata, asta-i ceva ce se intelege foarte greu. Nimeni nu s-a nascut invatat! Trist pentru un stat cu ceva olimpici! Asadar, citi Bani a investit Uniunea EuropeanI pânI acum? Totalul cheltuielilor pentru extindere in perioada 1990-2006 este de 69,5 miliarde euro, din care 49,5 miliarde cheltuieli pentru cele zece state care au aderat in 2004 (de dupa aderare). Contributia la dezvoltarea statelor candidate (fondurile de preaderare) si a celor membre (fondurile structurale, de coeziune si de solidaritate) este substantiala. Astfel, la nivelul Uniunii, politica regionala bazata pe solidaritate financiara, beneficiaza pentru perioada 2000-2006 de un buget de 213 miliarde euro, din care 195 miliarde pentru cele patru fonduri structurale (FEDER, FSE, FEOGA, IFOP) iar 18 pentru Fondul de Coeziune (FC). Neintrind in amInunte, dincolo de cifre ascunzindu-se transformari profunde, ci trebuie sI incriminam o atitudine care persista in ciuda numeroaselor inconveniente pe care le neglijam. Vom mai cinta balade pe sub copacei si vom mai astepta citeva sute de ani”sa moari capra vecinului” daca nu vom intelege, in sfârsit, ca fara munca nu prea se poate; dar asta ne ia destul. Asadar, sintem multumiti cind vedem strazi asfaltate, noi localitIti in care s-au dat in folosinta retele de distributie a apei potabile insa imediat ne simtim neindreptatiti ca Uniunea Europeana ar avea interese economice in ceea ce se numeste România. Asta este capitalismul si nu avem ce sa facem, din egoism se naste prosperitatea. De fapt aspectul moral (mai bine spus lipsa moralitatii) a constituit punctul central al criticii socialiste la adresa “capitalismului salbatic”. Cât a rezistat „generozitatea” socialista si cam in ce s-a transpus, am vazut. Viziunile paradisiace din utopiile socialiste (si nu numai) s-au soldat cu esecuri, unele destul de dureroase prin prisma urmIrilor. Ca mai exista o Coree de Nord, Cuba sau China asta este altceva. In fond, tara cu cea mai mare crestere economica din ultimii ani este China a carei economie seamana din ce in ce mai mult cu a unei tari „capitaliste”. De ce ar trebui sa punem noi intrebari la care altii au gasit demult raspunsuri? Din interesul egoist s-a nascut ceea ce admiram noi acum la Occident. Nu mai bine sa ne vedem de interesul (interesele) nostru si sa-l lasam pe al altora?

 

• Currently 0.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Da-i o nota!

Comentarii