Europa la răscruce

Summit-ul organizat de NATO în România reprezintă pentru unii români un prilej de mândrie naţională. Americanii au venit şi nu oricum, ci cu toţi prietenii lor! România va fi centrul civilizaţiei occidentale pentru câteva zile, iar la Bucureşti vom avea o concentrare nemaiîntâlnită de lideri importanţi ai planetei. Mândria nu ne foloseşte însă la prea multe. Noua Europa la care ne-am grăbit să aderăm are probleme mari, summit-ul NATO nu poate să le facă uitate, pierdute, iar aceste probleme ne afectează tot mai mult.
Oficialităţile române încearcă să ne ofere imaginea unui summit istoric în urma căruia România are numai de câştigat. Totuşi, Preşedintele american George W. Bush ne pune în ofsaid la capitolul politică externă şi ne complică relaţiile cu Imperiul Rus chiar înainte să înceapă summit-ul. Politica NATO din zonele aflate la graniţa cu Marele Urs este clar exprimată prin decizia lui Bush de a se întâlni la Soci, imediat după summit, cu Ţarul Putin şi urmaşul acestuia Medvedev pentru a discuta problema scutului anti-rachetă pe care SUA îl instalează în Europa de Est pe motiv că ar apăra continentul împotriva unor posibile atacuri aeriene venite din partea Iranului. Se va negocia dur, se va da cu zarul şi se va decide soarta a sute de milioane de oameni. În acest joc, România a mizat pe SUA şi a reuşit deocamdată să se autoexcludă din toate proiectele energetice trans-europene ale Rusiei şi să „beneficieze” de tarife ridicate la importurile de gaz rusesc. Am primit în schimb garanţii de securitate oarecum inutile în contextul în care teroriştii şi armele nucleare pot lovi oriunde şi oricând. Am rămas cu orgoliile ieftine ale politicienilor români cum că România face politică la nivel global, simple închipuiri de copii de grădiniţă. Întâlnirea Bush-Putin-Medvedev va avea pentru viaţa politică internaţională consecinţe cel puţin la fel de importante ca summit-ul NATO. România se află în postura delicată pe care a avut-o întotdeauna, aceea de ţară mică înconjurată de imperii. Nu putem decât să sperăm că Preşedintele Bush va ţine cont în negocierile cu Putin şi de interesele ţărilor mici, precum România, aflate la periferia NATO.
Summi-tul NATO nu este singurul eveniment important din Europa acestor zile. Vizita efectuată în Marea Britanie de Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy are pentru români aceeaşi importanţă ca şi summit-ul NATO. Această vizită reprezintă încercarea liderului francez de a relansa axa Paris-Londra ce ar înlocui fosta axă Paris - Berlin. Faptul că Germania unită are un rol tot mai puternic în Uniunea Europeană, în detrimentul Franţei, îl obligă pe Preşedintele Sarkozy să-şi caute aliaţi la Londra. Motorul în doi timpi al Uniunii Europene format de Franţa şi Germania este deja de domeniul trecutului. Germania a fost preocupată să-şi asigure propria securitate energetică şi a negociat cu Rusia peste capul Uniunii Europene, devenind un fel de arbitru al pieţei energetice europene. Franţa însă nu mai are resursele necesare pentru a promova o politică europeană şi se află de câţiva ani într-un declin accentuat. Criza economică şi socială internă provocată de aplicarea reformelor cerute de Comisia Europeană, deteriorarea rolului internaţional al Franţei, diminuarea importanţe capitalului francez pe pieţele financiare sunt doar câteva dintre motivele pentru care Preşedintele Nicolas Sarkozy încearcă să organizeze o ofensivă diplomatică de al cărei succes depinde în bună măsură viitorul european al Franţei. O alianţă în interiorul Uniunii Europene încheiată între Franţa şi Marea Britanie va schimba configuraţia Uniunii şi va afecta direct sau indirect şi restul statelor membre.
Germania se află pentru întâia oară de la sfârşitul celui de-al doilea război mondial într-o poziţie dominantă în Europa. Economia germană aprovizionată energetic din Rusia şi ocrotită în faţa măsurilor de integrare ale Comisiei Europene prin discreta politică protecţionistă a guvernului german este un argument suficient pentru ca politicienii de la Berlin să spere la creşterea importanţei Germaniei în arena politică, economică şi militară a Europei şi a lumii.
Europa devine un câmp de război între interesele Rusiei şi Statelor Unite ale Americii, dar şi între cele ale fondatorilor Uniunii Europene, Germania, Franţa şi Marea Britanie. Într-un atare context, alegerea României pentru a găzdui summit-ul NATO are legătură mai mult cu poziţia geostrategică a ţării noastre, cu locul unde Dumnezeu ne-a rânduit să trăim şi mai puţin cu potenţialul nostru militar sau de diplomaţie europeană. Din păcate politicienii noştri nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă această realitate. Căruţa politichiei româneşti s-a împodobit cu beteală şi hârtie creponată, se crede tanc NATO, iar nouă ne mai rămâne doar să-i vedem pe Bush şi pe Putin invitaţi la nişte mici şi bere în entuziasmul fals al serbării populare româneşti pe numele ei Summit-ul NATO. Cine ştie, poate că aşa vor face pace...

 

• Currently 4.75/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Da-i o nota!

Nota curentă: 4.8 din 12 voturi

Comentarii