« Alte articole din categoria Editorial
NATO, UE, România
Editorial - MARCEL Radut Seliste
(citeste alte articole de acelasi autor »)Conducătorii noştri politici încearcă să negocieze sau mai clar spus, încearcă să mimeze negocierea cu stăpânii americani ai NATO. Cea mai puternică voce este aceea a Preşedintelui Băsescu. Marinarul profită din plin de rolul central pe care instituţia prezidenţială îl ocupă în cadrul summt-ului şi aprovizionează mass-media cu un şir nesfârşit de declaraţii politice. Astfel, Preşedintele Băsescu susţine aderarea Ucrainei la această alianţă, dar critică dur conţinutul Tratatului de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina semnat în 1997, în vremea mandatului Preşedintelui Emil Constantinescu. Ni se înfăţişează ca apărător al interesului naţional în contextul litigiilor care există între România şi Ucraina, dar şi ca un loial al politcii americane în regiune. Tot Băsescu reafirmă dorinţa României de a participa la misiunile NATO şi în acelaşi timp, anunţă sec faptul că prezenţa trupelor româneşti în Afganistan va fi condiţionată de existenţa unui efort similar din partea altor state europene membre NATO. Sentimentul naţional este protejat, iar relaţiile cu NATO nu sunt în vreun fel afectate, că doar astfel de declaraţii s-au făcut aproape după fiecare militar român omorât pe meleaguri străine sub stindardul NATO, fără să fie urmate de măsuri concrete. Ce să înţelegem din acest balet de politică externă pe care îl dansează Preşedintele?
O variantă de răspuns ar fi aceea că România îşi caută propriul drum printre interesele marilor state membre ale NATO. Băsescu este negociatorul nostru şi foloseşte alternativ zăhărelul şi nuieluşa. Speră să obţină niscavai avantaje la acest summit. Care ar fi aceste avantaje? Colegii din presa centrală s-au apucat să glorifice contribuţia României la un aşa-zis summit de succes: la Bucureşti se va decide extinderea NATO, la Bucureşti se va decide realizarea scutului anti-rachetă, la Bucureşti va fi convinsă Germania să participe cu noi trupe la acţiunile NATO. În al cui folos toate acestea? Înainte şi în timpul intervenţiei americane în Irak ni s-a spus că România va primi contracte economice substanţiale, că vom avea acces la petrol, că vom recupera din datoria financiară imensă pe care Irakul o avea faţă de România. Nu am primit nimic, decât „onoarea” să contribuim cu trupe de ocupaţie plătite din buzunarul cetăţeanului român.
O altă variantă de răspuns la întrebarea ce urmăreşte Preşedintele Băsescu prin declaraţiile sale ar fi că domnia sa face ce ştie mai bine, adică politică. Exploatează în interes partinc organizarea summit-ului la Bucureşti. Preşedintele nu uită că în acest an vor fi alegeri în două rânduri. În vară vom avea alegeri locale, în toamnă vor fi alegeri parlamentare. Băsescu a reuşit să se impună în mass-media, ajutat de tăcerea de mort în păpuşoi a primului ministru şi să lase senzaţia că summit-ul este opera Preşedinţiei, Guvernul fiind îndatorat doar cu măturatul străzilor şi dirijarea traficului auto. Băsescu are nevoie de imaginea unui summit de succes, oricare ar fi definiţia pentru „summit de succes”. Cu siguranţă că Preşedintele Băsescu ne va vorbi după summit de marile realizări ale României în cadrul NATO, de victoriile obţinute cu ocazia discuţiilor de la Bucureşti. Dacă lucrurile vor merge prost, fie organizatoric, fie diplomatic, atunci de vină vor fi ministrul de externe, ministrul de interne, întregul Guvern, în cap cu mutulică Tăriceanu.
În România este încă „tabu” să critici făţiş NATO sau UE, să te pronunţi împotriva participării Armatei române la misiuni în afara ţării sau să critici reformele economice cerute de Uniunea Europeană. În Europa lucrurile sunt oarecum pe un curs de normalitate, cel puţin cu privire la exprimarea opiniilor despre politica NATO. Potrivit unui sondaj realizat înaintea Summit-ului NATO de la Bucureşti de către Institutul „Harris Interactive”, în parteneriat cu „France 24” şi „International Herald Tribune”, europenii se declară împotriva desfăşurării în Europa Centrală a scutului american antirachetă, cu o medie de aproximativ 70% dintre cei chestionaţi în mai multe ţări din Uniune. În schimb, ideea unui scut antirachetă realizat prin colaborarea NATO-Rusia este privită favorabil de către europeni, cu o medie de aproximativ 50%.
România nu are potenţialul necesar pentru a se dedubla. Ziua – ţară membră UE, noaptea – ţară membră NATO. Interesele noastre economice se află în puternică dependenţă de geopolitica spaţiului european, un spaţiu unde SUA au dorit în ultima sută de ani doar să construiască diferite ziduri împotriva imperiilor rivale, Germania şi mai apoi, Rusia. Ca o ironică răzbunare, americanii vor să le plătească ruşilor Zidul Berlinului, cu un scut antirachetă. Numai că faţă de acum 50 de ani, Europa dă semne că doreşte să fie altceva decât un posibil teatru de război. În această Europa ne vom afla şi noi fericirea sau deznădejdea. Chiar dacă ne dă semne de bunăvoinţă cu Ford şi Coca-Cola, pentru români America a fost, este şi va rămâne mereu prea departe...
Marimea textului: 
Semnaleaza nereguli »