Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Campania electorală se apropie. De fapt, campania electorală a început. Liderii organizaţiilor judeţene de partid colindă în teritoriu. Se negociază, se fac oferte şi contra-oferte, se şantajează, se promite, se minte, se propune, se ameninţă, se fac toate cele ale politicii de mahala. Miza este foarte mare. Din toamna acestui an şi mai ales din 2009 va începe să curgă spre România râul de fonduri europene. Iluzia că aceşti bani vor fi fără număr, că se va putea fura din ei, că se vor rezolva interesele clientelei politice, iluzia că va curge lapte şi miere peste partidul care va câştiga hotărâtor alegerile, controlând marea parte a primăriilor, a consiliilor locale sau a consiliilor judeţene, prin funcţia de preşedinte de consiliu judeţean, iluzia că vor urma patru ani de desfrâu pe banii Uniunii înfierbântă minţile politicienilor noştri.
Privesc amuzat scandalul din partide. Lupta e mai mare ca oricând. Politicienii şi-au ridicat fustele-n cap şi ne demonstrează pentru a nu ştiu câta oară că de fapt, partidele sunt nişte conglomerate de grupuri de interese. Ideologia? O amăgire pentru proşti! Doctrina? Un moft, e bună doar pentru creduli! Interesul public? O marotă! Alegerile din 2008 debutează cu marea cafteală dintre găştile de partid. PSD are trista „onoare” de a fi cap de listă. Bâlbâiala şi scandalul din jurul candidaturii la Primăria Capitalei s-a multiplicat, într-o oarecare discreţie, şi în teritoriu. Anii de stat în Opoziţie au încrâncenat pe social-democraţi. Speranţa că vor învinge la locale îi determină pe cei din zona ocultă a PSD să fie fără scrupule în încercarea de a-şi impune propriul candidat. Doar liderul Geoană rămâne senin şi devine, bănuiesc că fără voia domniei sale, un fel de profet în pustie: „Asistăm la o creştere a violenţei electorale fără precedent în România!” Păi, aşa este domnule Geoană, începând cu partidul dumneavoastră.
Democraţii liberali caută să lase senzaţia de unitate de monolit. Tensiunile au fost rezolvate rapid şi cu duritate. Liberalii care nu au suportat transplantul au fost eliminaţi, asta atunci când nu au renunţat singuri. Partidul prezidenţial este pe val, aşa cum şi-a dorit Preşedintele-marinar. Oamenii lui Băsescu au folosit din plin acest avantaj. Care primar, care candidat cu oarece şanse de succes va rezista ispitei de a face parte dintr-un partid despre care cu insistenţă s-a indus ideea că este câştigătorul sigur al alegerilor din acest an? Totuşi, şansa este schimbătoare, ca vremea. În istoria recentă avem exemplul celor din PSD. Au învins CDR, au luat puterea profitând de erorile fostei guvernări, numai că aparatul şi clientela de partid au pervertit administraţia cu foamea nestăpânită de a devora averea publică sau fondurile venite prin programele europene şi au transformat ţara într-un partid-stat corupt şi falimentar. Dacă PDL va câştiga zdrobitor, aşa cum speră neîntemeiat unii lideri democraţi-liberali, aceeaşi ispită va răsări în calea posibilei guvernări Stolojan. Cum nu-mi aduc aminte de un politician sau om de afaceri din acest partid despre care Preşedintele Băsescu să fi cerut anchetă la DNA, cred că probabilitatea căderii în ispită este foarte mare.
Liberalii naţionali se chinuie să supravieţuiască. Incapabili să folosească summit-ul NATO în favoarea imaginii propriului partid, aşa cum a făcut Preşedintele Băsescu, mica vedetă autohtonă a evenimentului, liberalii uită de calculele electorale şi-şi ceartă ministrul de externe pentru gafele acestuia faţă de NATO. Poate că procentele mici pe care le au în sondaje nu li se par suficient de mici. În teritoriu, PNL zgârmă la fundul sacului, caută cu disperare candidaţi cu ceva şanse. Zbatere de partid în derivă. Zvonurile sau mai bine zis, evidenţele despre colaborarea tacită dintre PNL şi PSD fie prin Parlament, fie prin administraţia centrală şi locală, le aduc liberalilor un plus de boală. Se prea poate ca electoratul care şi-a asumat idelurile liberale din convingere şi nu din oportunism, să sancţioneze prin neprezentare la vot aceste infidelităţi ideologice. Cu supărarea celor dezamăgiţi nici măcar miliardele de euro ale domnului Patriciu nu au putere să lupte.
Politichia românească este în fierbere. Marile grupuri de interese care şi-au împărţit economia naţională şi pârgiile puterii politice sunt mai hotărâte ca niciodată să învingă. Din păcate, vor învinge, oricare va fi partidul câştigător. Românul de rând îşi va duce crucea şi va fi acelaşi învins de serviciu, în vreme ce România se transformă tot mai mult în casa lor, casa politrucilor...