O familie cu sase copii traieste intr-o garsoniera cu chirie

Vasilica Radulica, la cei 31 de ani ai sai, este mama a sase copii, toti cu virste cuprinse intre un an si 15 ani. Cei mai mari, Mirela (15 ani) si Nicusor (14 ani) sint elevi scoala din Cornatel. Bianca Ionela (8 ani), Maria (6 ani) si Lucian (5 ani) merg aproape in fiecare zi la gradinita. In Scornicesti, acolo unde parintii sai s-au mutat de vreo doi ani. Ionut, mezinul, s-a nascut in urma cu un an si jumatate. In afara de Mirela si Nicusor, care locuiesc la bunica din partea mamei, la Cornatel, bunica ce abia si-a facut mila de cei doi copii si s-a hatarit sa-i primeasca in casa sa, restul familiei se inghesuie intr-o garsoniera plina de igrasie. Sint inglodati in datorii, banii abia le ajung pentru ingrijirea copiilor (asta inseamna hrana de zi cu zi si citeva hainute), nu au pamint pe care sa-l munceasca sau vreo ruda apropiata la care sa apeleze in cazul in care au nevoie de ajutor. Traiesc simplu, de pe o zi pe alta, sperind ca vor veni si alte timpuri, mai bune. • „M-am maritat la 16 ani, ca mama a fost o femeie rea, si-am dat peste o soacra si mai si“ Vasilica Radulica marturiseste ca s-a casatorit de foarte tinara. Mama sa, zice femeia, era severa cu ea si atunci cind s-a maritat a crezut ca scapa de toate necazurile. Din nefericire viata i-a demonstrat contrariul. „M-am maritat la 16 ani, ca mama a fost o femeie rea, si am dat peste o soacra si mai si... Am stat o vreme cu ea in casa, dar dupa aceea a inceput sa-mi vorbeasca urit si chiar sa ma loveasca. Atunci m-a dat afara cu copiii din casa. Mi-am luat copiii si am plecat de acasa. M-am dus la mama, vreo doua zile, ca mai mult nu m-a tinut, dupa care am venit in oras si am inchiriat garsoniera asta... Eram insarcinata atunci si pina am nascut am stat despartita de barbatu-meu. A venit la mine dupa ce s-a nascut Maria si ne-am impacat. Asa ca dupa ce ne-a dar soacra-mea afara din casa a ales sa vina cu mine. Traim aici, in garsoniera asta“, povesteste femeia, incercind sa nu-l trezeasca pe cel mic. Sotul sau, strungar de meserie, nu mai lucreaza de ani buni la societatea unde a fost angajat. Munceste cu ziua, pe unde apuca si accepta atit cit ii ofera cei care-l angajeaza. E putin, dar pot supravietui. Vasilica se ocupa de copii. Nu lucreaza pentru ca nu are unde si nici nu-l poate lasa in grija fratilor sai pe Ionut. • „ Datorii la intretinere avem de cind ne-am mutat aici“ Nu au nimic al lor. Nici casa, nici teren agricol, nici alta sursa din care sa traiasca. Au doar copiii. Ei sint singura lor avere. In schimb, datorii au cu carul. „Datorii la intretinere avem de cind ne-am mutat aici. Nu ne ajung banii sa mai platim si darile. E chirie, intretinere, datorii pe care de doi ani de zile nu le-am achitat. Cum sa las copiii nemincati...Cum sa iesim din mizeria asta?“, spune femeia. Peste familia Radulica au venit si alte necazuri. Baiatul cel mare a fost lovit de o masina, acum sase ani, si a ramas cu probleme legate de memorie. Maria a patit acelasi lucru dupa ce a cazut dintr-un pom. „Parca am fi abonati la necazuri. Nu terminam bine cu unul ca da altul peste noi... Singura noastra bogatie sint copiii...“, povesteste Vasilica Radulica.

 

• Currently 0.00/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Da-i o nota!

Comentarii