Naționala Poloniei a jucat cele mai multe meciuri din istorie împotriva României – 34. În această listă, România este în fața Ungariei (32), Finlandei (31) și Irlandei (27). Cât de incomod este adversarul pentru naționala Poloniei se arată în bilanțul nefavorabil al meciurilor: 5 victorii – 15 egaluri – 14 înfrângeri; Goluri: 51-55. Aceste 15 remize sunt un alt record, deoarece polonezii nu au remizat atât de des cu nicio altă echipă. Din cele cinci victorii, doar una a fost realizată în România, cu mult timp în urmă – acum 84 de ani! O altă statistică importantă indică faptul că contactele fotbalistice dintre echipele naționale ale ambelor țări au fost în primul rând de natură socială. Doar două meciuri au fost pentru puncte.

Luptă pentru Euro 1996

Cele două meciuri menționate mai sus s-au disputat în cadrul calificărilor pentru Euro 1996. La acel moment, naționala Poloniei trecea printr-o criză și pierdea tururile de calificare pentru evenimentele ulterioare. În 1994, antrenorul Henrique Apostil a preluat conducerea echipei, iar imaginea acesteia a fost determinată în primul rând de jucătorii de la Echipa Olimpică de Argint din Barcelona.

Pe de altă parte, românii trăiau la acea vreme cea mai bună perioadă din istoria lor. Au câștigat tururile de calificare ale Cupei Mondiale din 1990, iar la următoarea Cupă Mondială – desfășurată în Statele Unite în 1994 – echipa condusă de Angel Iordnescu a evoluat admirabil. După ce au fost eliminați din grupă, au învins Argentina cu 3-2 după un meci grozav, iar în lupta pentru semifinale au pierdut în fața Suediei la penalty-uri. Românii aveau în rânduri multe vedete europene ale fotbalului. Gheorghe Hagi, supranumit „Maradona Carpaților”, reprezenta la acea vreme FC Barcelona.În națională a format un trio ofensiv cu Ili Dumitrescu și Florin Roduccio, iar Gheorghe Popescu și Dan Petrescu au excelat în apărare.

Georgi Hagi conduce România în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994/Foto: PAP/DPA

În acest caz, gazdele au fost favorite la prima întâlnire dintre cele două echipe, care a avut loc pe 29 martie 1995 la București. Românii au fost liderii grupei, iar formația alb-roșie a fost nevoită să compenseze înfrângerile după un start fals – pierzând meciul de deschidere în fața Israelului. Startul meciului din capitala României a fost promițător, iar în minutul 41 norocul le-a zâmbit oaspeților. Bogdan Stelija l-a faultat pe Andrej Goskowiak, care ataca suprafața de pedeapsă, iar după un timp însuși accidentatul a reușit să transforme o lovitură de pedeapsă. Polonezii nu s-au bucurat mult de conducere. Încă înainte de pauză, românii au lansat un contraatac rapid, Hagi i-a pasat mingea lui Răducioiu, care l-a devansat pe Tomasz Wałdoch și a tras în colțul lung pentru a-l învinge pe Józef Wandzik.

La zece minute de la finalul primei reprize, un coșmar i s-a întâmplat portarului polonez, care a evoluat bine până în acel moment. După o lovitură de colț, luată cu inteligență de Hagi, Daniel Prodan a trecut mingea cu capul peste, iar Wandzik, împins de Rodciujo, a împins mingea în propria plasă. În minutul 73, polonezii au primit cartonaș roșu pentru Waldemar Jaskolski, iar meciul de la București s-a încheiat cu o victorie de 2-1 a gazdelor.

Performanțe bune în fața Slovaciei (5:0) și Franței (1:1) au redat speranța, iar înainte de meciul retur desfășurat pe 6 septembrie la Zabrze, polonezii încă mai contau pe lupta pentru promovare. Au fost nevoiți să-i învingă pe românii veniți în Polonia slăbiți semnificativ, printre care: fără Hagi în lot. Meciul a fost precedat de ciocniri între răzvrătiți și poliție, iar doar reluarea antrenorului Apostel a permis situația să se liniștească puțin înainte de fluierul de start. Meciul s-a încheiat la egalitate fără goluri, iar cea mai bună ocazie din repriza secundă a fost irosită de Roman Kosicki, care a primit mingea de la fundașii adversarilor în interiorul suprafeței de pedeapsă și s-a trezit într-o poziție unu-la-unu cu Stelia, dar portarul a putut să-și salveze șutul dintr-un unghi ascuțit.

Naționala Poloniei mai avea o șansă imaginară de a juca în Campionatul European, dar în meciul următor a suferit o înfrângere rușinoasă în fața Slovaciei (1: 4), iar românii nu și-au propus să pună probleme majore francezilor, cu pe care l-au pierdut cu 1:3 la București. Până la urmă, România și Franța au mers la Campionatul European din Anglia din 1996, ba chiar s-au întâlnit în faza grupelor, unde echipa lui Aime Jacquet și-a învins fără prea multă emoție rivalii cu 1-0.

Deschidere politică

Restul de 32 de meciuri dintre Polonia și România au fost amicale, dar au fost și meciuri care au intrat în istoria fotbalului polonez.

Ambele grupuri au luat contact la începutul anilor 1920. Călătoriile fotbalistice pe distanțe lungi nu erau încă în vogă la acea vreme, iar locația și relațiile tensionate cu unele țări făceau ca jucătorii polonezi să concureze adesea cu România, Ungaria, Letonia sau chiar Suedia, și mai rar cu Germania, de exemplu, Cehoslovacia. Și Lituania.

Prima întâlnire dintre naționalele Poloniei și României a fost un eveniment politic, organizat nu de Asociația Poloneză de Fotbal, ci de Ministerul Afacerilor Externe. Problema a fost raportată activiștilor sindicali în ultimul moment, iar Josef Lustgarten a adunat rapid echipa, luând literalmente câțiva jucători din tur. A fost cazul lui Leopold Dujniak, fotbalist de la Olsa Cracovia – club care în acei ani se mișca între categoriile A și B ale OZPN din Cracovia. Antrenorul l-a întâlnit pe Dozniak în stradă și i-a oferit o călătorie în România, iar jucătorul i-a întors favoarea marcând primul gol în confruntările dintre cele două echipe. Un alt reprezentant aleatoriu a fost Jerzy Bolano, un jucător de top din Corona Warszawa. În total, șapte jucători au debutat în meci, pentru patru dintre ei, inclusiv Duźniak, și a fost și ultimul lor meci în echipa națională. Bułanow a revenit la echipa națională după o pauză de șase ani – în 1928 ca jucător al Poloniei Warszawa, iar la începutul anilor 1920 și 1930 a fost unul dintre jucătorii de frunte ai echipei naționale.

Meciul s-a disputat pe 3 septembrie 1922, în orașul de graniță Cernăuți, pe Stadionul Maccabi. Moștenitorul tronului României, Prințul Charles, a urmărit meciul din tribune în prezența a peste 5.000 de suporteri. Alexandru Kosovec a răspuns la golul lui Dujniac în minutul 20 cu o lovitură liberă de la aproximativ treizeci de metri. Mingea și-a schimbat direcția pe un teren nisipos și l-a derutat pe portarul polonez, iar prima confruntare dintre cele două echipe s-a încheiat la egalitate fără goluri.

5-0 la București

Următoarele două meciuri pentru cele două echipe s-au încheiat tot la egalitate, 1:1 (1923 – Lviv) și 3:3 (1927 – București). În 1931, pe Stadionul Armatei Poloneze din Varșovia, echipa poloneză a pierdut cu scorul de 2: 3, deși oaspeții erau cu trei goluri înainte cu zece minute înainte de final. La vremea respectivă, România era pe un loc puțin mai sus decât Polonia în ierarhia fotbalului european. Echipa națională a acestei țări a fost una dintre puținele (împreună cu Belgia, Brazilia și Franța) care a participat la toate cele trei Cupe Mondiale înainte de război.

Prima victorie a alb-roșii a venit într-un moment neașteptat, iar victoria jucătorilor lui Joseph Kaluza nu a fost cea mai mare surpriză, ci mai degrabă dimensiunea echipei. Pe 2 octombrie 1932, pe stadionul Oniv din București, gazdele au pierdut în fața Poloniei cu 0:5, iar eroul meciului a fost atacantul Legia Varșovia Józef Nurut, care a marcat trei goluri și a adăugat două pase decisive la golurile lui Michal Mathias și Ewald Urban, care își făcea debutul la echipa națională. Aceasta a fost singura victorie a polonezilor în meciurile cu România până în 1979 și singura lor victorie în deplasare până astăzi.

Henrique Martina înscrie un gol din lovitură de pedeapsă pentru naționala României (1934)/ Foto: CNA

Polonezii au fost la un pas de victorie doi ani mai târziu – la Lviv, când au condus cu 3-2 după două penaltyuri ale lui Henrik Martina și un gol al lui Orbán, dar Stefan Dupay a egalat în cele din urmă. Un an mai târziu, polonezii au pierdut 1:4 în capitala României, iar confruntările de dinainte de război s-au încheiat cu o înfrângere de 2:4 la Lodz, într-un meci început de Leonard Petek cu un gol uluitor în minutul doi.

Începuturile antrenorilor

După cel de-al Doilea Război Mondial, ambele țări s-au trezit de o parte a Cortinei de Fier, așa că contactele dintre cele două echipe au continuat frecvent. Primul meci postbelic a avut loc în 1947 la Varșovia, polonezii au pierdut cu 1:2, golul de onoare a fost marcat de Gerard Celek. Jucătorul Ruch Chorzów a adăugat și un hat-trick în meciul cu Wroclaw (3:3 – 1950) și un gol de la București (2:2 – 1955) și cu cinci goluri la numele său, este cel mai eficient jucător polonez din istoria lui. Ciocniri cu românii.

Cel mai mare numar de goluri intr-un meci a fost marcat in 1966 la Ploiesti, cand polonezii au pierdut in fata gazdelor cu 3:4. Meciul a luat un curs neobișnuit: mai întâi românii au marcat trei goluri, apoi oaspeții au compensat înfrângerea după golurile lui Andrei Jarosic, Józef Galiczka și Roman Strzalkovski, care au egalat meciul cu zece minute înainte de final, dar a venit lovitura decisivă. De la gazde în ultimele minute.

În amicalele Poloniei cu România au debutat și doi antrenori, pierzând de ambele ori – Ryszard Kulesa în 1978 (0-1 la București, golul gazdelor a fost marcat de Angel Iordanescu, ulterior antrenor), și Antoni Piečnicek în 1981 (0 -2). . la București) și Franciszek Smuda în 2009 (0:1 la Varșovia). Kuleza s-a răzbunat pe rivalii lor un an mai târziu, cu o victorie cu 3-0 pe stadionul Dziświłsia din Varșovia după golurile lui Grzegorz Lato, Stanisław Terlecki și Zbigniew Boniek (o pauză pentru polonezi după o rundă de 15 meciuri fără victorie). competiție!). Pečnicek a jucat ulterior de două ori împotriva românilor și a remizat de două ori, iar pentru Smuda, debutul a fost singura întâlnire cu această echipă.

Debut de Franciszek Smuda (2009)/Foto: Cyfrasport

Singurul antrenor polonez care a învins de două ori naționala României este Wojciech Lazarek. Sub conducerea sa, naționala Poloniei a câștigat în 1987 la Bydgoszcz 3:1 (două goluri de Marek Lesniak, unul de Andrej Rudy) și în 1989 la Varșovia 2:1 (după golurile lui Jan Orban și Ryszard Tarasevic). Echipa lui Lazaric a împărțit meciurile câștigătoare la egalitate 2-2 (două goluri marcate de Veslaw Cisek) în cadrul unui turneu amical desfășurat în Israel în februarie 1988, așa că se poate spune că acest antrenor a avut o pasiune pentru români.

Meciul disputat pe 16 august 2000 la București a intrat și el în istorie. Emmanuel Olisadebe a debutat la naționala Poloniei. Jucătorul nigerian a răspuns la golul lui Adrian Illy în minutul 79 al meciului, făcând scorul 1-1. Atacantul s-a impus rapid în echipa națională și a devenit unul dintre principalii arhitecți ai progresului echipei lui Jerzy Engel către finala Cupei Mondiale din 2002.

În ultimul meci al celor două echipe, care a avut loc în februarie 2013, pe teren neutru – la Malaga, jucătorii antrenorului Waldemar Fornalek s-au impus cu scorul de 4:1. Cu toate acestea, ambele echipe jucau în ligă la acea vreme. Lukas Teodorczyk – care a fost convocat pentru preliminariile Cupei Mondiale 2018 – a marcat două goluri în acest meci.

Meciurile naționalei Poloniei împotriva României:

1922 (Cernăuți) 1:1 – 1923 (Lviv) 1:1 – 1927 (București) 3:3 – 1931 (Varșovia) 2:3 – 1932 (București) 5:0 – 1934 (Lviv) 3:3 – 1935 (București) 1:4 – 1937 (Lodz) 2:4 – 1947 (Varșovia) 1:2 – 1947 (București) 0:0 – 1948 (Chorzo) 0:0 – 1949 (București) 1:2 – 1950 (Wroclaw) 3:3 – 1952 (București) 0:1 – 1955 (București) 2:2 – 1959 (Varșovia) 2:3 – 1963 (Chorzo) 1:1 – 1966 (Ploiesti) 3:4 – 1967 (Cracovia) 0:0 – 1978 (București) 0:1 – 1979 (Varșovia) 3:0 – 1981 (București) 0:2 – 1983 (Cracovia) 2:2 – 1985 (Sibiu) 0:0 – 1987 (Bydgoszcz) 3:1 – 1988 (Haifa) 2:2 – 1989 (Varșovia) 2:1 – 1990 (București) 1:2 – 1995 (București) 1:2Calificări la Cupa Națiunilor Europene 1996-1995 (Zabrze) 0:0Calificări la Campionatul European 1996 – 2000 (București) 1:1 – 2002 (Bydgoszcz) 1:2 – 2009 (Varșovia) 0:1 – 2013 (Malaga) 4:1.

Bilanț: 34 de meciuri (5 victorii – 15 egaluri – 14 înfrângeri, goluri 51:55).

Robert Murawski, Pulsat Sport

Accesați Polsatsport.pl