Era 1916, iar Primul Război Mondial era în plină desfășurare. În august, România s-a alăturat luptei de partea țărilor Antantei: Franța, Marea Britanie și Rusia. Victoriile inițiale au fost de scurtă durată: România, ducând un război pe două fronturi, și-a retras trupele pe front. Presiunile din partea Germaniei și Austro-Ungariei în nord-vest și a Germaniei, Bulgariei și Turciei în sud au forțat armata română să se retragă în Moldova în decembrie 1916 și să predea două treimi din țară, inclusiv capitala. Bucureşti. Toate instituțiile centrale – familia regală, parlamentul, guvernul, Banca Națională a României – au fost transferate la CI din Moldova istorică.

Amenințarea ca întreaga țară să fie ocupată de forțele Puterilor Centrale a determinat guvernul român să trimită la Moscova trezoreria Băncii Naționale a României. Rusia era singurul aliat cu care România împărțea granița, iar familia regală românească avea legături de familie puternice cu familia imperială rusă. Peste 90 de tone de aur, bijuteriile Reginei Maria și multe comori istorice au fost transportate în Rusia până în august 1917. Din păcate, românii au regretat curând această decizie.

Două luni mai târziu, în Rusia a izbucnit Revoluția din octombrie. Bolșevicii l-au arestat pe reprezentantul consular al României și vistieria românească a fost confiscată. Lenin a declarat că „fondul de aur românesc păstrat la Moscova nu va cădea în mâinile oligarhiei române” și că și-a asumat „întreaga responsabilitate pentru protejarea fondului și restituirea acestuia poporului român”. Desigur, acestea sunt doar promisiuni goale.

Un alt drum

Un sat din Transilvania. Arhiva proprie.

READ  Cele mai recente tweet-uri de la Comisia Europeană sunt 1 noiembrie 2021. Ce este nou în UE?

După război, România a încercat să recupereze comoara, dar fără rezultat. În 1935, unele artefacte culturale și materiale de arhivă au fost recuperate, dar nici măcar un gram de aur. După ce România a aderat la Blocul de Est, sovieticii au restituit cea mai mare parte a bunurilor culturale în 1956, dar aurul încă nu a fost găsit nicăieri. Rămâne la fel până astăzi.

Polonia a evitat o regulă similară. În timpul invaziei germane din 1939, în ciuda presiunii asupra românilor din Germania, țara noastră și-a exportat rezervele de aur (circa 80 de tone) și multe opere de artă în România. Interesant este că la acea vreme Uniunea Sovietică a propus și depozitarea aurului. Din fericire, 51 de cufere de aur polonez au fost păstrate în total secret în România, iar după cel de-al Doilea Război Mondial toate au fost returnate în Polonia.

Pentru a internaționaliza problema aurului furat, românii au decis să o aducă în atenția Parlamentului European. A fost pregătit material de arhivă și a fost deschisă în Parlament pe 5 martie anul acesta o expoziție dedicată acestuia. Pe 14 martie, Parlamentul European a adoptat o rezoluție privind restituirea tezaurului național românesc dobândit ilegal de Rusia, condamnând Moscova și cerând restituirea aurului. Eurodeputații au subliniat că, în ciuda mai multor eforturi diplomatice după Primul Război Mondial, trezoreria României nu a fost integral restituită.

Un alt drum

Parlamentul European. Arhiva proprie.

Dmitri Medvedev, șeful adjunct al Consiliului de Securitate al Rusiei, a reacționat ferm la decizia UE. El a spus că „românii nu sunt o națiune, ci un mod de viață” și că cererea a fost „presumată”. El i-a mai numit pe liderii europeni „idioți slabi”. Acest lucru a fost reluat de purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova, care a declarat că „datoria României față de Rusia este de 20-25 de ori mai mare”.

Politică, Romania-Insider, Co. Mai, Jurnalul României