Saturn are cel mai mare număr de luni din sistemul solar – mai mult de o sută dintre ele. Cu toate acestea, majoritatea dintre ele sunt foarte greu de monitorizat. Corpurile cerești mici cu orbite lungi și neregulate pot fi aproape invizibile pentru un observator de pe Pământ. De aceea, NASA a decis să folosească „ochiul cosmic”.

În iunie, telescopul spațial James Webb sa îndreptat spre Saturn pentru a face observații în infraroșu ale planetei. Scopul cercetătorilor a fost de a testa capacitatea telescopului de a observa lunile tinere și inelele strălucitoare ale planetei. Noile luni descoperite ar putea ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine sistemul și istoria lui Saturn.

Saturn pare a fi un corp neobișnuit de întunecat în lumină infraroșie – acest lucru se datorează faptului că metanul din atmosfera sa absoarbe aproape toată lumina solară. Cu toate acestea, inelele gigantului gazos sunt făcute din rocă și gheață, care sunt relativ strălucitoare la această lungime de undă, făcându-le să pară fluorescente. Particulele sale variază ca mărime de la mici ca un grăunte de nisip până la mari ca munții de pe Pământ. Trei puncte mici din stânga lui Saturn sunt lunile sale – de sus în jos: Dione, Enceladus și Tethys.

Imaginea arată și… anotimpuri pe Saturn. Era vară în emisfera nordică când a fost făcută. Oamenii de știință speculează că o pată deosebit de întunecată din Arctica este rezultatul unui proces necunoscut până acum, care are loc la pol în anumite perioade ale anului. Culoarea mai strălucitoare din apropierea inelelor s-ar putea datora fluorescenței metanului, emisiei de cationi trihidrogen sau ambelor.

Misiunile NASA Pioneer 11, Voyager 1 și 2, sonda spațială Cassini și telescopul spațial Hubble au observat atmosfera și inelele lui Saturn de multe decenii. Primele date de la Telescopul Webb sunt doar o introducere la ceea ce vom învăța despre gigantul gazos în viitor, pe măsură ce echipa științifică cercetează mai adânc datele.